Ciauru di mari e pini
Sentu cauru alla fini d’austu
e lu sciroccu acchiana
susciannu focu
ca ti brucia la faccia.
Cantunu li cicali
e iu passìu pi tunnari a Sant’Elia
vicinu alla caletta
unni semu ri casa.
Di Porticellu
vaiu vessu la baia
e mi femmu a taliari
la biddizza di stu mari.
Caminu ancora e duranti la ‘cchianata
sentu ciauru di mari e pini.
“Chissa è Sicilia”, pensu,
la miravigghia di Santa Flavia.









